Creștinismul este asemenea unui mare arbore care ne adăpostește sub ramurile sale mântuitoare, răsărit prin cuvântul Fiului lui Dumnezeu care L-a sădit. Sfinții apostoli l-au udat și îngrijit, iar urmașii lor, sfinții cei bine plăcuți Domnului l-au curățit de toate încercările rele ale ereziilor care căutau să împiedice creșterea și dezvoltatea sa.
Până să ajungă aici însă, multă durere au fost nevoiți să sufere sfinții și părinții Bisericii.Este adevărat că prin osteneala sfinților apostoli și ajutat de mărturisirile celor ce au văzut Invierea Domnului, creștinismul s-a răspândit pretutindenea cu repeziciune. Creștinismul în fața nevoilor religioase ale timpului, cu puterea adevărului a biriut pe cei potrivnici și prin legătura dragostei predicată de Domnul a adus lumea la înfrățire. Dar nu este mai puțin adevărat că împreună cu sfinții apostoli l-a curățirea ogorului creștin de spinii răutății omenești, a lucrat cu multă dăruire și vădită bărbăție ,marele împărat Constantin.
În timpul celor trei sute de ani până la el ,apostolii și mulți sfinți au suferit prigoana, iar biserica lui Hristos, cu cruzime a fost lovită. Cărțile sfinte se ardeau ,adunările la rugaciune erau oprite, averile creștinilor erau confiscate ,bisericile se dărâmau și se ardeau, iar păstorii turmei lui Hristos erau bătuți și închiși în temnițe, torturați și uciși. Mulțime mare de creștini s-au adus ca jertfă în aceste timpuri de prigoană și suferință, dar Biserica lui Hristos a biriut. Numele Mântuitorului Lumii pretutindenea era predicat și chiar în casele împaraților care erau potrivnici lui Hristos, demnitari imperiali și chiar împărătesele și fiicele lor ,erau creștine purtând vie înlăuntrul lor icoana Dumnezeirii Blândului Iisus.
O astfel de împărăteasă era și fericita Elena, al cărui soț era păgân. Incă de mic fiul ei Constantin a primit adevărul predicat de Domnul Hristos și de sfinții săi apostoli, din care a răsărit apoi lumina crucii și biruința creștinismului.
Marele împărat Constantin, a fost chemat de Domnul la slujba de Apostol , întocmai ca și Apostolul Pavel, în mod miraculos . Amândoi cu glas din cer au fost strigați. Pavel întâmpină pe drum cu cuvintele:,,de ce Mă prigonești” și Constantin cu semnul crucii de pe cer și cu cuvintele scrise cu stele în jurul ei:,,î ntru aceasta vei învinge’’. Dumnezeu în purtarea Sa de grijă ,a ales oameni vrednici și iscusiți în răspândirea învățăturii Fiului Său și în dezvoltarea Bisericii Sale în toată lumea.
Călătoriile misionare ale apostolului Pavel , cuvântările sale și epistolele trimise de el comunităților creștine înființate de el și de ucenicii săi, sunt de mare preț și prin ele s-a lucrat la întărirea și răspândirea adevărului ,adusă în lume de Mântuitorul nostru și încredințat spre păstrare Bisericii Sale.
Proclamarea libertății religiei creștine și recunoașterea ei ca religie de stat de către Constantin în anul 313, precum și adunarea celor 318 sfinți părinți la Niceea , spre a stabili adevărul față de erezia lui Arie , sunt acte prin care creștinismul a câștigat mult . Astfel marele împărat Constantin a fost alesul Domnului în răspândirea învățăturii sale și acela care a adus lumii întregi atâta binecuvântare sfântă.
El a pus temelia iubirii de Dumnezeu în locul întunericului și a răspândit lumina . Fața lumii întregi s-a schimbat cu totul .Sclavia a fost desființată și se dă libertate mai mare tuturor , oamenii devin mai buni și din faptele lor se dovedește că inima lor este sub stăpânirea iubirii adusă de credința în Hristos .
Căsătoria pornită din iubire reciprocă se declară sfântă și soții deopotrivă sunt datori în a se iubi și a se respecta unii pe altul. Nu se mai prezintă bărbatul ca un tiran și femeia ca pe o sclavă și amândoi au drepturi egale împărțind între ei bucuriile și întristările.
Părinții se îngrijesc mai mult decât fii lor ,iar aceștia îi respectă dupa cuviință, atât pe dânșii cât și pe alți oameni mai învârstă decât ei. Iubirea fața de semenii noștrii se dezvoltă, căci sunt înființate așezăminte pentru bătrâni ,văduve și orfani , spitalele și alte asezăminte de binefacere sunt puse sub ocrotirea Bisericii arătând prin acesta că urmăm porunca lui Hristos ,, Să vă iubiți unii pe alții”.
Tot atât de folositoare pentru Biserica Crestină au fost și hotărârile Sinodului de la Niceea ,din porunca s-a prin care se alcătuiesc primele articole ale Crezului , stabilind învățătura Bisericii despre Tatăl și Fiul lui Dumnezeu îndepărtând erezia lui Arie, și stabilind când trebuie să se serbeze Paștele și cum se cuvine a se ține Duminica și sărbătorile.
A zidit biserici înzestrindu-le cu odoare sfinte trebuincioase cultului și a dat legi prin care s-a asigurat pacea și liniștea imperiului.
Ca și dânsul, Împărăteasa Elena a lucrat mult în via Domnului. A călătorit la Ierusalim unde a găsit Sf. Cruce pe care Mântuitorul Lumii a ridicat păcatele neamlui omenesc și deasupra mormântului său a ridicat o măreață și frumoasă biserică. Pe muntele Măslinilor, la Betleem și în alte localități , a ridicat biserici spre a rămâne vestitoare în viitor despre biruința creștinismului și despre slujba apostoliei cu care dânsa împreună cu fiul ei Constantin s-au ostenit pentru dragostea Fiului lui Dumnezeu.
Amândoi ,Sf. Constantin și Elena ,împodobiți cu darul bucuriei slujirii lui Hristos ,au urât înșelăciunea și au iubit adevărul , învrednicindu-se cu voința Împăratului împăraților și împărăției celei cerești.
Mai înalt exemplu ca acesta pe drumul mântuirii cu greu poate fi găsit .Să cugetăm la viața Sfinților Împărați Constantin și Elena care au slujit pe Domnul și să împlinim cu sârguință datoriile noastre creștinești.
Preot Apopei Constantin, Parohia Frumosu 21.05.2020
