Sunt cercetări recente, dar și date comunicate O.M.S. care ne dezvăluie un adevăr și o realitate dramatică despre singurătatea omului contemporan, care deși din punct de vedere material a evoluat foatre mult , cum nu a fost cu putință în secolele precedente, ceea ce se întâmplă acum, abundența de bunuri materiale, depășesc cu mult nevoile reale.
Epoca noastră numită și era comunicării, mijloacele de comunicare sunt mai numeroase și mai performante ca oricând. Modalitățile de petrecere a timpului sunt extrem de variate ,dar există un sentiment tot mai apăsător, care stârnește tristețe și durere sufletească, un gol interior care este dat de sentimentul de singurătate ce poate fi conștientizat sau nu.
În lumea noastă contemporană, atât de plină de viață și culoare , cu larma automobilelor, cu oameni grăbiți,cu explozia de lumini și culori provenite din ecranele a tot prezente ale televizoarelor, calculatoarelor și a altor dispozitive, lucrurile și trăirile emoționale cunosc o dezvoltare uimitoare. Această bogăție care este oferită de lumea dominată de consum și suprasaturată de tehnologie a civilizație noastre ,nu reușesc să umple cu adevărat sufletul, nu răspunde nevoilor profunde de ași căuta un sens în viață.În această lume amăgitoare care i se arată omului atât de vie, care oferă atât de mult și totuși nimic, cu cât participă la ea mai intens , cu toate simțurile, dăruind-i întreaga atenție, mintea, sufletul deseori până la uitarea de sine, el ajunge să se simtă mai epuizat sufletește, mai nefericit. De ce oare în această lume un om poate ajunge așa cum spun marii duhovnici- în moarte sufletească?. În această stare, discernământul, atenția, stăpânirea de sine și toate puterile sufletești slăbesc foarte mult.
Cultura consumerismului ,a divertismentului îl provoacă să caute mereu situații de stimulare tot mai intense, care nu-i vor aduce niciodată strea de împlinire.Devenind un participant tot mai împătimit la cultura consumeristă ,ajunge, de fapt să se simtă și mai flămand interior. Această lume în care trăiește îi furnizează o fericire artificială. Este doar o impresie că îi satisface deplin dorințele și nevoile, dar în fond îi crează nevoi false și îl face să nu își mai conștientizeze nevoile sale.
Omul în acest moment v-a fi tentat să se identifice cu imaginile, care au efect hipnotic, de corupere, asemenea unei ispite care are un ambalaj tentant în această societate a spectacolului. Acum își v-a pierde sinele real, de persoană concretă creată după chipul și asemănarea luiDumnezeu. Este lumea în care chipul și icoana sunt înlocuite de imaginea digitală și de cea fabricată de mass-media, pentru că ochii minții și ai sufletului nostru să ajungă orbi în fața adevărului , la care trebuie să reflectăm și a frumuseții pe care trebuie să putem contempla pentru a simți că suntem vii.
Ne confruntăm cu nou iconoclasm modern și din această cauză nu îl mai vedem nici pe aproapele și în felul acesta relațiile și interacțiunile dintre noi sunt tot mai superficiale, neavând profunzime. Calitatea unei relații dintre doi sau mai mulți oameni determină echilibrul sufletesc, emoțional , mental dar și fizic.
Părintele Filothos Faros spunea:,,Omul există cu adevărat în măsura în care se întâlnește cu sufletul celuilalt, în cea mai mare simplitate “ de aici și nevoia de comuniune care este fundamental iar tot părintele spunea:,, Lipsa acestei comuniuni este iadul. Pentru că în iad nu se vede cineva cu aproapele față către față, în timp ce raiul este acolo unde cineva poate vedea fața celuilalt.”
Cercetări ale O.M.S. ne spun că la nivel mondial numărul persoanelor depresive a crescut cu 18 %, ajungând la 322 de milioane. Ca și boală ,depresia ocupă locul al doilea după bolile de inimă . În ceea ce privește impactul economic asupra societății și în viitorul apropiat , v-a deveni prima boală pe plan mondial. Depresia este principalul factor care conduce spre sinucidere , fenomen ce a crescut alarmant la aproape 1 milion de oameni la nivel mondial , anual. Sunt foarte mulți tineri între 15 -29 de ani care cad pradă depresiei și sinuciderii, cauză a mortalității la această vârstă.
Țara noastă se confruntă și ea cu problema depresiei și se estimează că peste 2 milioane de români se luptă cu această boală , iar numărul persoanelor afectate continuă să crească. Este știut faptul că tinerii de astăzi sunt mai labili psihic decât cei din generațiile trecute, căci factorii care cauzează această tulburare sunt mai numeroși și mai variați. Tinerii noștrii se confruntă cu rata crescută a divorțurilor , cu efectul plecării părinților la muncă în străinătate, cu încercarea aproape disperată de a fi la înălțimea cerințelor societății de consum: haine de firmă, telefoane deștepte și altele.
Modul în care cultura media ne crează false așteptări și o viziune deformată asupra realitătii și fericirii ,induce omul astfel, în mod suptil, remodelat mental și sufletește.Trăim uneori după niște norme de viață aberante, suntem ademeniți și înșelați de reclame și realități virtuale care nu duc nicăieri, care pot distruge firescul din noi ,normalitatea omului simplu. Normalitatea este însă o stare de așezare și echilibru lăuntric pe care nu ne o poate da goana după plăceri și fuga din fața durerii,trăirea clipei-porniri induse de pseudocultura actuală. Tinerii nu sunt deloc mai fericiți astăzi în epoca divertismentului,când sunt asaltați de invitații la fericire făcându-i robi patimilor și senzațiilor amplificate la maxim. Școala modernă învață și pregătește pe tineri pentru o fericire redusă la lumea aceasta: a face carieră, a avea bani și putere , a ști cum să te vinzi cât mai bine.
Din pricina acestei robii lăuntrice, egoiste și din cauza faptului că se obișnuiesc să trăiască mai mult virtual, ei ajung incapabili să mai construiască relații de calitate vii,care presupun timp pentru aproapele, dăruire, răbdare, efortul de a clădi o relație responsabilă și disponibilitatea de a veni în mod real în întâmpinarea celuilalt înlăturând egoismul și indiferența atât de prezente astăzi.
Există această tendință de a ieși cât mai târziu din adolescență fiind dispuși să ișî asume responsabilitatea întemeierii unei familii in apropierea vârstei de 30 de ani. Maturizarea adevărată dă roade prin construirea unuei relații reale cu celalalt iar reușita și bunul mers al acesteia creează sentimentul de împlinire. Un părinte duhovnic spunea că cea mai mare tragedie a omului este eșecul lui în iubire o dramă trăită de mulți tineri ai timpului modern , mulți dintre ei nemaicrezând în iubire și sentimente-adevărate răni nevindecate în sufletele lor.
Profunzimea și consolidarea unei relații este dată de capacitatea de jertfă asumate , înfrângerea egoismului, dar și legătura cu Dumnezeu, pentru că fără El și harul Său omul este mărginit iar dragostea lui ,vremelnică.
Ne putem imagina viața de astăzi fără conectare la rețea,fără smartphone care ne împiedică să ne confruntăm cu realitatea concretă? În această eră a comunicării oamenii dar mai ales tinerii care nu au cunoscut viața dinainte de apariția internetului nu mai știu să comunice ,iar în ceea ce ne privește pe noi românii nu mai cunoaștem decât în mică măsură sentimentul comuniunii de altă dată. Am devenit un popor extem de dezbinat și de îndârjiți unul asupra altuia. Auzim de multe ori termenul ,,prieten pe facebook ,, care este unul foarte general și artificial. Prietenia reprezintă o relație specială care de cele mai multe ori crează senzația de bine . Definind prietenia spunem că prietenul este acea persoană care necondiționat și imediat în situațiile cele mai dificile este alături și te ajută. Prietenia de acest fel crează un echilibru neurohormonal , dar nu poate fi stabilită decât prin prezența fizică , reală, a prietenului. Virtualul nu v-a putea suplini niciodata realul, iar faptul ca ne lăudăm cu mulțimea de prieteni în modul virtual nu ne dă garanția unei pritenii adevărate.
În lumea noastră modernă ,singurătatea și desigur depresia ,este foarte des întâlnită . Dintre cauzele petru care oamenii trăiesc în singurătate și izolare sunt destrămarea familiilor , îmbătrânirea populației și o cultură care promovează foatre mult individualismul .Această epidemie de singurătate recunoscută de multe țări ale lumii este asociată cu caracteristicile principale ale unei culturi a bunăstării, a comodității:numărul în scădere a căsătoriilor, numărul mic de copii ,creșterea ratelor divorțurilor și numărul tot mai mare a persoanelor singure. Un aspect dureros al modernismului este singurătatea în familie , favorizată la cel mai înalt grad de mijloacele media, televizor , calculator. Acestea au înlocuit în mare parte pe om, au rupt relațiile civilizate de veacuri între oameni, iar sprijinul și omul celălălt au devenit mașina cea neînsuflețită și rece. Căldura emoțională de care avem atâta nevoie nu poate fi înlocuită de instrumente, mașini sau tehnologie .
Televiziunea și Internetul înstăinează pe membrii familiei inoculandu-le idei și dorințe specifice culturii de consum axate pe a avea , a dobândi cu orice preț , a consuma ,a trăi cu intensitate viața, în mod liber toate dominate de plăceri egoiste și individualism. Omul contemporan are dificultăți tot mai mari în a construi o relație ca izvor al bucuriei și împlinirii sufletești . Cea mai cumplită singurătate într-o familie , este să te găsești lângă soția ta și să nu-i poți transmite sentimentele tale în timp ce o știre se difuzează de la un continent la altul imediat; să existe taine de multi ani între soți, să fie inexistent necunoscut dialogul dintre părinți și copii. Nu există singurătate mai aprigă decât atunci când o familie stă ore întregi tăcută înaitea televizorului.
Trăim ani grei, singurătatea este în expansiune, omul s-a pierdut iar Dumnezeu nu mai vorbește.În era comunicării omul devine tot mai necomunicativ și singur. În societatea noastră de consum oricât am acumula sau poseda material ne simțim goi în interior , neîmpliniți, nimic nu ne mai mulțumește. Societatea de astăzi mai poate fi salvată dacă începem cu copii și nepoții noștrii care au fost ,,confiscați,, și au devenit prizonieri ai telefoanelor inteligente ,al jocurilor pe computer , de social media. Ei au fost numiti de psihologi:,, generația în transă” sau generația internet I-Gen .
În secolul în care,, oamenii l-au uitat pe Dumnezeu” nu putem găsi altă cale decât dacă ne întoarcem spre Divinitate , întorcându-ne către Domnul, putem descoperi căi prin care să rezolvăm problemele lumii contemporane. Redescoperind și trăind în comuniune profundă, caldă ,vindecătoare și revigorantă din sânul Bisericii ne vom putea vindeca de singurătate.
PREOT Apopei Constantin 25 01 2019
Parohia Frumosu
